Nicolae Iorga spunea ca “poporul care nu isi cunoaste istoria merita sa si-o repete”. Parafrazandu-l pe Iorga, putem spune ca “un popor care nu isi cunoaste conducatorii (si trecutul ascuns al acestora), isi merita aceiasi conducatori… si aceeasi istorie”.
Pentru ca trecutul comunist sa nu se repete, pentru ca noi toti sa meritam conducatori mai buni, TREBUIE sa cunoastem trecutul real al celor ce aspira sa ne conduca destinele.
DAN VOICULESCU este un personaj cu un trecut foarte controversat. Acesta apare in documentele CNSAS drept colaborator deconspirat al fostei Securitati, având numele conspirativ MIRCEA (perioada 1970-1973), iar mai apoi FELIX (dupa 1973).
Isi incepe cariera de delator al Securitatii la ICE Vitrocim, unde era angajat ca economist, alcatuind pentru Securitate note informative şi rapoarte despre colegii de birou, dar si despre contactele sale cu cetatenii straini cu care venea in contact. Interesante in aceasta perioada sunt rapoartele referitoare la directorul adjunct al Vitrocim, Gheorghe Rugescu, pe care informatorul Dan Voiculescu l-a „pârât” în repetate rânduri, probabil din dorinţa de a-i lua locul…
Revoluţia română îl prinde angajat în delaţiuni peste hotare, conducând totodată afacerile firmei Crescent, cea prin care aparatul politic comunist îl plătea pe Carlos Şacalul, spăla banii negri ai mafiei, şi punea în conturile din Elveţia ale familiei Ceauşescu celebra avere despre care nu se mai suflă nici o vorbă astăzi.
Cu sumele delapidate din comertul exterior socialist, FELIX reuseste sa se implice in aproate toate marile „tunuri” post-decembriste…
Il „democraţia originala” a „emanatului” Ion Iliescu, îl regasim pe Felix foarte activ, la carma S.C. GRIVCO S.A., făcând afaceri cu aproape orice, devalizând banul public (mii de hectare de terenuri concesionate pe nimic, intermediar în afacerile cu energie electrică, industrie de tot felul, etc.).
Socotind ca lumea a avut timp sa ii uite trecutul de nomenclaturist, FELIX se lanseaza târziu în politică, pozând în apărător al intereselor naţionale, conservator şi naţionalist.
Cu ajutorul stăpânilor săi din Servicii, se lansează puternic în afacerile media, reuşind să controleze (umăr la umăr cu Vântu) o bună parte din media românească.
Emblematice pentru un astfel de ipochimen ajuns, sunt apariţiile recente sticlă, la „Antenele” unde se află patron, unde, lăbărţându-se pe tot ecranul, ne-a îngreţoşat profund cu ifosele şi orgoliile sale de „om de afaceri”, care, vorba-ceea, nu poate răspunde la întrebarea „unde a făcut primul milion”…
